Călătoreai pe apele iubirii în mângâierea unui vânt ușor ce te-ndrepta, pe calea fericirii, c-un suflu calm, spre-un țărm atrăgător. Te-ai alintat, în micile balansuri pe valuri de tandrețe și de vis, ce îți păreau mirificele dansuri din vremi descrise-n foi de manuscris. Și ți-a plăcut, dar mersul tău pe mare ți s-a părut prea singur și prea lin, și ți-ai dorit mai mult, ai vrut, cu-ardoare, furtuni aduse de un vânt străin. Ele-au venit, și te-au purtat pe valuri ce te-au îndepărtat de calea lui, departe de iubire și portaluri, cu un vârtej sălbatic și haihui. Iar vechiul vânt, acum, nu te mai vede, iar de ar face-o, n-ar ști niciun chip de-a te aduce-n mare, și nu crede că te ajută-n marea de nisip.
sâmbătă, 31 mai 2025