Miroase-a iarnă și a scorțișoară Din vinul fiert pe soba cu tăciuni. Mă-ntreb din nou, a nu știu câta oară: Ești supărat sau vrei să te răzbuni? Simt iz de cozonac și fructe coapte, În blânda atmosferă de Crăciun. La geam coboară pașnic Sfânta noapte, Fuiorul de-amintiri îl recompun. Copiii cântă vesele colinde, Eu nu le-aud, pierdută-n gândul meu. Pe cerul gri văd luna cum se-aprinde. Un bulgăre de foc, m-aprind și eu. Călătorind prin parcul de luceferi, Te caut veșnic, astru de demult. Aș vrea-mpreună să ne-ntoarcem, teferi, Și, ca prin vis, tăcerea să-ți ascult. Revin subit la focul meu din sobă, Din praf de stele-ncerc să mă adun. Din nori mi-aș face scumpă garderobă Sau i-aș aduce-n bradul de Crăciun. Așa mai sper că vii-napoi, la mine, În palma vieții să-mi citești din nou, Tristețea,-ncet-încet, să mi se-aline, Să-mi fii din nou al inimii ecou...
sâmbătă, 31 mai 2025