Ia-ţi femeie multe lemne-n bătătură Că ne paşte-o iarnă de sfârşit de veac Şi toţi toporarii vor ca să mai fure De pe faţa lumii ultimul copac Înspre tine-i cale doar de-o depărtare Ninge cu fantasme din clepsidre reci Sau poate sunt nişte oarbe felinare Revărsând lumine stranii pe poteci Peste nesfârşirea albă dintre ape Păsări îngheţate se ciocnesc în zbor Duhuri parcă vor s-aducă mai aproape Lumea celor singuri, lângă lumea lor Când se năpusteşte crivăţul din noapte Şi răsar pe geamuri chiciure de fier Să-mi citeşti la sobă un final de carte Despre o iubire ce-a murit de ger Se rostogoleşte cerul peste munte Când apar pe culme dalbii armăsari Cu şei înstelate şi cu corni în frunte Trăgând peste vremuri ultimul hotar Bat apocaliptic clopote de piatră Când ne latră lupii dintre mânăstiri Şi se stinge focul când băgăm în vatră Un sfârşit de carte rupt din amintiri
sâmbătă, 31 mai 2025