Cu degetele- n cerul plumburiu Frământ tristețea și simt că nu știu Ce anotimp trăiesc în fulgii mari, În simțuri moarte, fluturi temerari... Agăț privirea de copacii goi, Prin crengi se strâng fulgi așezați în roi Și îmi îngheață sentimente calde Ce își doreau în sevă să se scalde. Cât să aștept o briză de iubire, O rază pe o floare în sclipire, O pasăre să legene în triluri O primăvară în diverse stiluri? O lună de- așteptare m- ar ucide, O săptămân- n mine ar închide Orice speranță să îmbobocesc Iar două zile n- am să mai găsesc Nici cea mai mică briză de schimbare... Nevoia mea acum e cea mai mare!
sâmbătă, 31 mai 2025