Verde crud, verde cald cât îmi ești neică de drag numai frunza dudului a dudului și-a nucului știu; și o foșnesc ușor seara toată, în pridvor când vorbesc cu stelele să-mi alin dorurile. Vino neică-n bătătură că mi-e dor să îmi dai gură sub frunzișul dudului, al dudului și-al nucului să-mi șoptești încet și blând verde crud, verde crud. Foaie verde foi de nuc foi de nuc și foi de dud nu mai sta singurel, cuc vino să petreci cu mine toate nopțile senine și senine și cu nor ne-om ascunde în pridvor toate zilele cu soare și om face sărbătoare pe sub frunza dudului a dudului și-a nucului noi om face nuntă mare și-or striga nuntașii-n cor: "Verdele e-al mirilor !!!" Verde crud, verde cald cât îmi ești neică de drag