Cugetare De când iubirea s-a născut Și a unit deopotrivă om cu om De-atunci și ura-n lume a-ncăput Și s-a-nmulțit ca frunzele în pom. Să îi omoare fii pe părinți Părinții să îi părăsească pe copii Se scaldă lume asta în suferinți Și e mai greu din zi în zi. Suntem cuprinși de răzbunare Și numai răul îl zărim Dar, precum un val în mare, Într-un final ne prăbușim. Ne comparăm adesea între noi Mai mari, mai tari dorim să fim Și nu vedem că de noroi Unii pe alții ne mânjim. Nici o valoare nu-i de preț Și calitatea e defect Apreciem pe unul îndrăzneț Iar nu pe unul cu respect. De ce să stăm și să privim Atenți și răbdători esența Când e ușor să ne oprim Și să lăsăm în față aparența? Pentru iubire-i sacrificul Îți trebuie, într-adevăr,efort În timp ce ura e capriciul Ce te împinge-n întuneric mort. Nu versuri goale scriu acum Nici cu măriri deșarte mă îmbăt Realitatea-ntreagă eu v-o spun Și ce-i sub ochii noștrii vă arăt. Mereu nenumărate nerozii aud Ce mintea-mi tulbură de tot Nu-s mai presus dar eu asud Pentru credința-mi și să cuget pot.
sâmbătă, 31 mai 2025