Asculți acum toamna că n-a trecut mult Și toate clipele se vor duce deodată, Dar iartă totul într-al luminii temult, Când iubita toamnă te mai cheamă odată. Primești-o să intre din nou în inima ta, Că doar nu vine singură cu veșnicia, Ascult-o să-ți spună chiar dragostea sa Și-n suflet îți vei clădi cu drag bucuria. Las-o să-ți spună povești din roman, Cu negură și plante ce se usucă, Că prețul toamnei ne dulce-n calvar, Dar iubește cerul ce se ridică. Prețuiește tot ce-ți dorești din inima ei, Că uneori toamna te mângâie sub soare Și cântă melodia-n ritm cu temei, Pentru cei ce-au adormit în vale. Când vine vântul, zboară frunza încotro vede, Apoi vine ploaia ce cade pe ea, Mai trece timpul și viața mai trece Zboară și nostalgia iute-n viața mea.