Dacă toamna ar țese covor din penele căzute Ale păsărilor ce se zoresc să plece, Ar ghici în zbaterile arpilor lor Zbuciumul și tristețea că pleacă, Asemeni oamenilor care ne părăsesc Deși nu vor să se îndepărteze de noi... Dacă toamna ar privi merișoarele coapte Își va face în grabă o rochie Țesută cu toate aromele știute și neștiute Și ar pleca într-o călătorie înmiresmată Acompaniată de țârâit de greieri... Dacă toamna ar mai lenevi Pe banca lăcuită din grădină Ar tresări când va fi răscolită De un vânticel rece Și ar mușca cu poftă dintr-o gutuie Cu gust de copilărie...
sâmbătă, 31 mai 2025