Văd cum cade frunza de pe creangă, iar codrul devine gol și trist, în vale răsună un zumzet de izvoare, când vântul rece suflă rece ca solist, jucându-se cu frunzele-n văzduh. Dansul frunzelor ce fac un rotocol face toamna mai frumoasă și aș vrea să dureze mult până floarea dispare, iar soarele se duce la culcare. Să dăm și sufletului nostru ceva nou îmbrăcat în straie multicolore, țesute-n covor de frunze, uneori arămii confuze și galbene, de soare colorate. Toamna aduce alinare prinsă‐n nostalgia uneori nepăsătoare, ce curăță viața de spini, aducând roade-n hambare și dă hrană și celui ce nu are.