Dansez printre frunze căzute, dansez într-un hohot de râs, dansez pe uitări așternute, privind spre un dulce surâs. E muzica, oare, de vină că dansul mi-e mult mai destins, ori toamna aceasta-i divină și-n brațele ei m-a cuprins? E, poate, privirea ei caldă, e ritmul, e setea din noi? Prin stropii din ploaie ne scaldă o vrajă-mpărțită la doi. Dansez într-o noapte de toamnă, și plouă, dar noaptea-i de vis când totul din noi ne îndeamnă la dans, pe un ring redeschis.
sâmbătă, 31 mai 2025