De câte ori plouă, În suflet e veche și totuși e nouă Acea stare care, Mă face de dor să cad în visare! E liniștea caldă, În ea sufletul meu scaldă Frumoase amintiri, A inimii mele plăcute porniri! Ochii privesc, Departe, prin ploaie, cerșesc Un chip mult dorit, A celui ce este iubit Cu atâta putere, Cât inima mea poate și cere... Plouă cu dor De clipele noastre de amor!