Dialog de toamnă ... Mi-a șoptit o rămurea -Uite, vine toamna mea, Frunza mi se-ngălbenește Este smulsă-apoi de vânt, Cade-agale pe pământ Și-acolo jos, putrezește! ... Și după toamnă-mi vine iarna, Ce-și face din gheață goarna, O iarnă albă, rece, grea, Ce mă umple de tristețe, Că-mi fură din frumusețe, Cu dansul fulgilor de nea! ... Tu, ce faci cu toamna ta? Mă-ntreabă mica rămurea. -Eu, ce crezi că pot să fac? Culeg rodul vieți mele, Cultivat de mult în stele, Mă bucur că iubesc și tac! ... -E toamnă și-n iubita ta? Mă-ntreabă mica rămurea., Că eu cu toamna nu mă-mpac, -E-adevărat, și-n ea e toamnă, Dar iubita mea e-o doamnă, Mă bucur c-o iubesc și tac!