Dialog eventual…

-Taci…
Lângă noi se aud șoapte…
-Nu! Sunt frunze care cad,
Vântul se joacă printre ele,
Soarele le mângâie fruntea,
Iar tu… tu aduni nemărginirea…

-Te-am rugat să taci…
Inima-mi prea bate…
-Vezi? Te-ai îndrăgostit de vară,
Căldura s-a cam domolit,
Iar toamna duce soarele devreme,
E tot mai frig, seară de seară…

-Și tu, și eu suntem eventuali…
Punte între euri acest sărut…
-Visare vrei să spui,
Suntem decât răsuflare sau oftat,
Țipăt scurt și elegie,
Amintire sau prezent…

……………..

-E liniște acum…
Mi-amintesc de greieri…
-Da! E inima mea… bătăi anume,
Soarele pleacă să caute vara,
Iar stelele, toamna strălucesc tot mai stins,
E timpul așteptării…

-Bine, dar acum?...
-Taci… tu adună flori 
Și … adăugă-mă uitării…