Înmuguresc în orice seară Slovele încă tremurânde Ca basmele să se perinde Din primăvară-n primăvară. Oricare-și potrivește locul Să fie prinse-ntr-o privire Citite-n dorul de iubire Cu sufletul și cu norocul. Parcă ne-ar fi așa străine, Dar izvorăsc povești frumoase Și noi cu gânduri luminoase Culegem rimele senine. Oricine-ar vrea să aibă-n viață O veste proaspătă și vie Își va găsi o poezie De Dragoste și de Speranță. În lume poate ești un nimeni, Aici ești numai un cuminte, Unde doar se citesc cuvinte Prin ochi turnându-le în inimi. Ca să le porți ferite-n pagini Din cartea gingașă de vise Cu grijă-alese și înscrise Pe dalbul blândelor imagini. Vei ști în calea pământească Prin sumedeniile duse Un suflet care file-ascunse Cu tine-ar vrea să le citească. În începuturi vă veți teme Întredeschindu-vă-n sfială Și frică coală după coală Citindu-vă două poeme. Și împreună veți compune Tot culegând din constelații Noi versuri în improvizații Și declamate în minune. Va inunda fluviul nopții Iarăși cereasca foaie largă Prin ea copiii-or da să meargă Și vor citi-o și nepoții. Iar versurile înserării Vor răsări din nou și alte Ca rugăciunile înalte Și aspirațiile chemării... Doar litere ce-au vrut să spere Că vor fi versuri fericite, Dar cu-amăgire pângărite Cad de pe ceruri în durere. E răsturnată fără milă Privirea care-a vrut să prindă Și cu hârtie să aprindă Versificație-n argilă. Zdrobită e-o duplicitate Înghemuită doar în sine - Doar calcule fără lumine... Și va fi noapte... numai noapte! Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025