DIN MARGINEA LUMII...

DIN MARGINEA LUMII...

Din marginea lumii vin semne bizare,
Războaie şi molimi şi foamete mare,
Copii se calcă adese-n picioare
Să ia din ţărână un boţ de mâncare
Zvârlită de-ai lumi potenţi filantropi.
Se umplu-n tăcere comunele gropi!

Prin oaze se-adună nisip tot mai mult.
Nu plouă, nu curge, e doar un tumult
Pe care mi-e teamă să stau să-l ascult
De cât de mârşav e conclavul ocult
În care au fost condamnaţi fără vină.
E multă durere, lumină puţină!

Se bat în credinţe, se bat în idei
Şi surpă în cale bordei cu bordei
Se cred salvatorii, sunt doar derbedei
Şi nu au credinţă, ei sunt doar atei
Ce n-au decât moarte şi arme în gând.
Nu văd şi nu simt continentul plangand!

Nici cerul nu poate in jos să privească,
Cu fulgere mii ar putea să lovească
Dar mai bine îi lăsa şi lumea demască
Problema mondială, problemă bănească.
Din paloşe pluguri e doar amintire,
Mai bine din câmpuri să faci cimitire!

Trezeşte-te lume, Pământule fugi
De sub cizma cea crudă a armelor slugi
Căci vin filantropii cu fabrici de gloanţe
Şi ştiu să trimită pachet condoleanţe
Doar pierderea şade la marginea lumii
Iar noi, dacă plângem suntem doar nebunii

Ce cred că se schimbă ceva pe Pământ
Crezând în puterea acelui cuvânt
Pe care îl cerem cerşindu-i mereu,
Dă Doamne lumină, te rog Dumnezeu!