Când pleci aşa departe, pierzându-te prin lume, Din simţurile mele doar dragostea rămâne, Căci văzul meu dispare când tu nu-mi eşti aproape Şi-un somn de aşteptare se-aşterne-ncet pe pleoape... Mirosul meu cunoaşte a pielii tale-adiere Şi, fără să te-adulmec, nevinovat el piere... Auzul mi se frânge lipsit de şoapte calde În care, cu pasiune, tânjeşte să se scalde... Iar gustul pur de apă ce curge din izvor De nu ţi-l simt, în mie se-nchide un zăvor... Când să te strâng în braţe nu pot măcar o clipă, Sunt pasăre rănită ce n-are o aripă... Doar dragostea rămâne din simţurile mele Să-mi fie paznic vieţii în aste zile grele. Doar sufletele noastre ne-ajută să trăim. Departe sau aproape, noi veşnic ne iubim!
miercuri, 30 iulie 2025