*între tâmple odihnim Înălţarea* deschid crisalida clipei sunt aici iubite aceeaşi vocală ne respiră timpul în fagurul lumii mestecă oasele păcatelor fără de nume aruncăm genunea în noi să găsim echilibrul mai scoatem spleenul la plimbare în târg să-și desprăfuiască plămânii la ghereta magiilor pictăm inocenți hărţi virusate de infinit sub aceeaşi baghetă prinsă în capcana muririi nu ştiu nimic despre tine şi-aș vrea să cuprind în palmă supernova ce face dragoste în patul inimii tale lăuze sosiile cad precum frunzele în buza pământului bulimică stare și nici o soluție știu totul despre tot fără a şti nimica şi n-aş vrea să respir fără de voie polenul de pe flutur ce irizează desenul tău în lume iau o vocală rotundă ca cerul ce se-mpreună cu sine și-nvăț să ciobesc miracolul florii de cireş draperia cade taina eclozează ecouri
sâmbătă, 31 mai 2025