In muzeul padurii cu odajdii de toamna Suvenir, silabe de cuc, pe unde potecile se investmanta-n zale. Spre balconul de fier cu sangerari ruginii peste suisul iederii de intuneric ti-am spus: apari ca un arc de cer tiganii din conac s-au imbatat si mosierul isi descifreaza stramosii. Ploua. Mi-amintesc un burlan cu boabe de argint cum ii canta trupul. Seara facu drumurile de metal si podurile sunau ca lemnul viorilor, bufnitile vechi scapara intunericul din gheare ce romantic au trecut pe cal, printre stejarii columne de fum catre casa din grinzi cu perdelele albe. Era cald si sofale adanci si pe masa cafea, Tristan Tzara, cand ai ascultat intamplarea, padurarul isi fluera cainele si cerbii cu botu-n lac beau stele; dar eu am scris versurile aceste in amintirea orelor de sah din padurea in care am cetit pe Nietzsche.
sâmbătă, 31 mai 2025