Dis de dimineață ... Când Oltul îmi atinge noaptea din privire, Cu valurile-i calde ce prind soarele-n ele, Simt cum pătrunde-n mine blânda-i strălucire Și unda-i mă dezmiardă cu dulcea ei tăcere! ... Oltul îmi aduce soarele aproape, Îl prinde între valuri și-l trage către mine, Îmi mângâie privirea cu legănări de ape Întinzându-mi tandru și zările senine! ... Când vântul îi atinge unda cristalină, Îi înspumează valul ce se lovește-n mal, Oltul nu-i râu cu apă, ci calea de lumină Ce poartă cu el viața pe fiecare val! ... Mă rog smerit în taină, de apa curgătoare, Din prea plinul lui, să-mi dea și mie viață, Și uneori îmi dă, din valurile sale, Când soarele răsare, dis de dimineață!
sâmbătă, 31 mai 2025