Sub poale de codru verde O zare de foc se vede Şi la zarea focului Stau voinicii codrului! Nu ştiu zece sau cincisprezece Sau peste sută mai trece. Ştiu că beau vinaţe reci Şi că frig vreo cinci berbeci. Dar nu-i frig ei cum se frige, Ci-i anină prin cârlige Şi-i întorc prin belciuge Să le facă carnea dulce. Iar cum sta şi ospăta Căpitanul şuiera, Ei ospăţul şi-l lăsau Şi la luptă alergau; Luptau ei cât ce luptau, Potiraşii alungau, Da-n codru când se-ntorceau Nici un os nu mai găseau, Că-n urma voinicilor Calcă ceata lupilor De prin fundul codrilor.
sâmbătă, 19 aprilie 2025