În palma nopții se destramă zarea, Fâşii de cer se risipesc agale, Pe geamuri aburite se lasă înserarea Când fulgii de zăpadă se cern peste cărare . Şi luna strălucește cu aripi nevăzute De fiecare dată mai frumoasă ! Te cheamă , te atrage spre lumi necunoscute Sa-i fii stăpân ,iar ea împărăteasă . Obrajii rumeni visând se odihnesc, În suflet de copil este tăcere . Prin buclele de aur steluțe strălucesc Iar ochii trişti ,iti cer doar mângâiere . Mânutele sunt frânte de-atâtea încercări Mai scriu înca o dată ,sperând că e mai bine. Zăpada se aşterne la geamuri de prin zări Şi nimeni nu-i acum să te aline. Brăduțul stă la poartă ,e gol, nu strălucește , Ca un orfan te cheamă să-l priveşti! Beteala veche o bagi în buzunar Fugind afară să-l împodobeşti. Fulgi de zăpadă în pumnii înghețați Se sting precum un înger pe pământ Şi rând pe rând din ceruri alungați Plutesc uşor pe-o aripa de vânt . -Ce mult aş vrea, în noaptea de Crăciun , Sa vii măicuță ,înapoi acasă ! Bunica-i tristă ,s-a culcat devreme Şi a uitat scrisoarea ta pe masă . Acolo,am citit cât mă iubești Şi cât te zbati să-mi fie mie bine. Nu mai vreau mamă, să mă părăsești ! Întoarcete-napoi din țări străine! Nu vreau cadouri ,dragă Mos Crăciun , Ce să mai fac acuma eu cu ele? Când toate visele ce-aş vrea să ți le spun Sunt pentru mama,le-am ascuns prin stele. Pe străzi luminile se-aprind Şi-n suflet lacrimi mii te încălzesc , Tu ai rămas spre ceruri iar privind, Gândindu-te la cei ce îți lipsesc. Culorile se pierd ,ascunse în priviri, Când visele se cuibăresc în gând , Mai rătăceşti si azi prin amintiri Spre dimineti, când te trezești plângând .
sâmbătă, 31 mai 2025