Colo-n jos, în jos, Este-un plop frumos, Plop cu frunza plină, Neted la trupină, Cu crengi retezate, Spre pământ plecate; Iară lângă plop Este-o casă nouă Cu fereşti vreo două, Casă şindilită Mândru văruită, Cu faţa spre soare, Cu ograda mare, Cu porţi ridicate, Cu uşi largi şi late, Şi cu prag de fag. Iar apoi pe prag, Pe cel prag afară, În amurg de seară Lelea Fira sta, Gheme depăna, Sfaturi înşira Pentru fată-sa. C-aşa-i dacă are Fira fată mare: Mi-o tot sfădeşte, Căci fata iubeşte Şi se prăpădeşte Dup-un feciorel, Şi-apoi pentru el Ea rabdă ocară Şi-n casă şi-afară De s-a dus prin ţară Poveste şi veste, Şi-apoi nu-i poveste, Firei plăcea tare Feciorul pe care Fată-sa îl iubea, Însă el n-avea Averi grămădite, N-avea case şi vite; Fira deci fierbea Şi mi se ciudea, Căci dânsa voia Fata-i să iubească Pe-un fecior cu stare Şi cu vâlfa mare… Tot aşa şi iară Şi-acum stând afară Fira se ciudeşte Şi mi se sfădeşte; Fata tort răschiră, Fuse pline-nfiră Şi-nfirând oftează, Jalnic lăcrimează Şi lăcrimând tace, Căci n-are ce face. Fira mi-o vedea Şi din cap dădea Şi din grai grăia: Fată, draga mea! Nu ştiu cum, nu-i bine, Nu ştiu ce-i cu tine, Că tot porţi bănat De te râd prin sat, Şi porţi jale-amară De te râd prin ţară! Nu ştiu ce-i cu tine Că deloc nu-i bine Că oftezi mereu, Lacrimi verşi din greu Şi tot gemi de sună, Parcă eşti nebună, Şi-apoi zile întregi Tu tot vii şi-alergi Şi-ţi tot plângi norocul Şi nu-ţi afli locul! Nu ştiu ce-aş direge, Ca să-ţi dai de lege Şi să fii cuminte Ca şi mai-nainte! Fata răschira, Mama depăna Şi iar cuvânta: Draga mamei, fată, Nu fi supărată, Nu tot suspina, Nu tot lăcrima, Că-mi faci gânduri grele, De mă-omor cu ele! Fii tu veseloasă, Căci tu eşti mireasă, Ai mire, ca el, Tras prin un inel Şi el ţi-a adus, Dar eu nu ţi-am spus, La grumazi mărgele, Pe deget inele, Brâu şi-ncingători, Zadie cu flori, Năframe de mătase Toate-n aur trase, Pe margini tivite, Toate-ntraurite! Fata suspina, Mama sta ce sta Şi iar cuvânta: Draga mamei, fată, Fii cuminte-odată Şi-ţi alină plânsul, Du-te după dânsul, Căci gazda e tare, Multe moşii are; Are vaci şi boi, Turme-ntregi de oi; Are zece juguri Şi pe-atâtea pluguri. Are vii de struguri; Are-o casă naltă Mândru ridicată Casa şindilită Mândru văruită! Ana suspina, Fira sta ce sta Şi iar cuvânta: Draga mamei, fată, Fii cuminte-odată Şi-ţi alină plânsul, Du-te după dânsul, Căci el e frumos La căutătură La scurtătură, Nalt e de statură Şi-ndesat păşeşte Şi se potriveşte Potriveşte bine, Draga mea, cu tine. Lasă pe Ionel, Nu gândi la el, Căci sărac e tare Şi nici neamuri n-are Şi-i din viţă rea Ce zici, draga mea?! Fata răschira, Din greu răsufla Şi-apoi cuvânta: Mamă, orice-i face, Unul numai-mi place, Unul singurel: Numai Ionel! Alt fecior în lume Nu-mi trebui şi-anume Io ţi-o spun o dată: Decât măritată După alt fecior, Mai bine mă-omor! S-o ştii, mamă, bine Asta de la mine! Fira greu râdea Şi se cătrănea Şi-apoi se răstea: Fă dar cum vei face, Fă precum îţi place, Fă de capul tău, Cum vei şti mai rău! Du-te unde vrei, Pieri din ochii mei, Pieri-mi dinainte, Fată fără minte! Iubea-şi Fira fata, Încât era gata Pentru ea să sară Prin apă şi pară Şi d-aceea ea De necaz plângea Când mi se gândea, Cum că-i lucră fata Cum nu lucră alta! Şi d-aceea sta Şi se cugeta Şi trăia cu gândul Zilele de-a rândul Şi întrebat-a finii Şi-a întrebat vecinii Şi întrebat-a fraţii Şi-a întrebat cumnaţii Doar vor şti să-i spună Vro povaţă bună. Şi-a umblat, umblat Zile-ntregi prin sat Şi-a tot întrebat, Dar i-au spus cumnaţii, Rudele şi fraţii Şi i-au spus vecinii, Oamenii şi finii Să nu-şi bată gândul Unde nu-i cu rândul, Să n-apuce codru, Unde nu-i cu modru. Însă Fira sta, Sta şi cugeta, Mult se frământa Şi întrebat-a iară Prin lume şi ţară Şi-a întrebat anume Prin ţară şi lume Pe la vrăjitori Şi descântători; Pe la crai de meşteri, Cari trăiesc în peşteri Şi cari pot s-adune Dragoste p-alune Şi pot munţi să-nşire P-o sârmă subţire, Şi pot face vrajă Şi scot fier din glajă Şi din nea scot sânge Şi pot dealuri strânge, Şi ei strâng un munte Până-l fac grăunte! Şi-apoi vrăjitorii Şi descântătorii Bobi pe masă întins-au, Păscălii deschis-au, Bobi au înşirat, Stele-au numărat Şi răspuns au dat Că Fira să pună Sâmbure de-alună Şi iarbă nebună Mugure de paltin Şi iarba lui Tatin, Aripă de-albină Fir de răcoină, Măduvă de soc, Fir de busuioc Să fiarbă la foc În apă curată Bine strecurată Până va aburi, Până va clocoti, Până ce vor fi Ierbile încâlcite, Arse şi topite. Iar apoi şi-apoi Fira le va scoate, Le va pune toate Într-o băndurică, Într-o cârpă mică Şi-apoi le va duce Unde-i drumul cruce Şi le va-ngropa Şi-n pământ vor sta Din zori până-n seară Şi până-n zori iară, Farmecul să piară, Răul să se stângă, Vrăjile să strângă Firicele coapte: Ceasul rău de noapte; Dragostea copilei, Ceasul rău al zilei! Şi-apoi Fira în zori Pe la cântători Să le scoată-afară, Şi-apoi de cu seară Când se va culca, Le va aşeza Sub perina sa Căci din vrăjitură Şi din făcătură Ierbile topite Vis îi vor trimite, Visuri dulci şi bune Şi-n vis îi vor spune, Ce să facă biata Să-şi mântuie fata. Fira aşa făcea, Ea la foc punea Sâmbure de-alună Şi iarbă nebună, Mugure de paltin Şi iarba lui Tatin, Aripă de-albină, Fir de răcoină, Măduvă de soc, Fir de busuioc Şi-apoi le fierbea Până clocotea Apa din ulcea, Până se topea Ierburile stoarse, Apoi mi le scoase Şi le-a îngropat Şi le-a dezgropat Şi le-a aşezat Sub perină-n pat; Apoi se culca Şi greu vis visa, Vis de vrăjitură, Vis de făcătură, Vis bun de cu seară Pentru jale-amară Vis de miezul nopţii Pentru vraja morţii; Vis de dimineaţă, Vraja de viaţă.
sâmbătă, 19 aprilie 2025