Întâi a nins. Apoi s-a stricat drumul. Sau a fost invers? Nu mai ştiu prea bine… Dar poate să constate orişicine Că-s gropi tot mai adânci şi cu duiumul. Prevăd că va fi iarăşi lin asfaltul Când toate gropile s-or face una Şi-om merge pe al nostru drum întruna - Dar chiar atunci, vor vrea să toarne altul… De-abia ne-obişnuisem, ştiam locul În care-i musai să nu calci cu roata… Dar iată, noul drum curând e gata Şi-n iarnă ne-ncercăm din nou norocul! Aşa e şi cu viaţa noastră toată: Tot astupăm din gropi, precum drumarii, Dar vin ninsori şi lasă-n urmă carii Şi iar întoarcem a istoriei roată… Găsind aşa simplă filosofie, Mă mai calmez când ies iar cu maşina: Nu iarna sau drumarii poartă vina, Ci mai degrabă mi-o asum chiar mie.
sâmbătă, 31 mai 2025