E primăvară iar iubito, iubirea noastră va-nflori Precum toți mugurii din ramuri, ce vor îmboboci; Sub Soarele de-aprilie, noi vom sărbători, Un jubileu al dragostei ce s-o statornici. E primăvară și mi-e dor de flori de liliac, Să le culeg, să ți le dărui, iar tu să mi te bucuri; Sub foișor să ne iubim și să făcem conac, Să-mpărtășim cu dragoste atâtea mii de lucruri. E primăvară și e verde, din nou al nostru suflet, Chiar dac-avem de-acum nepoți, suntem adolescenți, Cu simțuri vii și sprinteni iar la minte și la umblet, Cu ochii larg deschiși privim efervescenți. E primăvară, și-or mai fi și altele la fel, Dar pentru noi e unică cea în desfășurare, De vreo treizeci de primăveri împărtășim un țel, Iar frumusețea ta e vie, fără asemănare! E primăvară iar, iubito!