pervazul sufletului tău e cald iar eu am obosit după atâtea căutări absente zboruri fără întoarcere prin oglinzile suprapuse ale timpului promisiuni niciodată respectate n-am venit pentru o zi am nevoie de cuibul braţelor tale mai mult de-o viaţă mai puţin de-o bătaie de inimă nu-mi deschide dacă nu-mi poţi oferi alunecarea printr-o primăvară continuă trec singură prin vămile văzduhului să-mi amintesc ieri mă ţineai de mână ascunşi într-un bob de linte cu credinţa că putem urni munţii din loc azi fac cea din urmă escală *** mângâierea ta descifrează cuvinte cuneiforme lăsate în fereastră seara de lebăda albă a făcut escală pe lacul sufletului meu l-a înnobilat cu pana de aur ascunsă în aripa stângă doar pentru mine n-am știut atunci m-ai transformat în primăvară poarta sărutului rămâne un loc de refugiu acolo s-a născut aylin aleargă despletită prin labirintul iubirii și mai întreabă dacă m-ați desenat de ce stați departe de mine e timpul să-mpachetăm metaforele în cufărul cernelii albastre cu ultimul vis cumpărăm bilete dus către o destinație sudică aylin privește spre cer de-atâta timp când o să veniți hai să ne reunim pentr-o primăvară eternă cât universul va fi ultima noastră escală liliana trif & ioan grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025