Când valurile vieţii aduc din nou, furtuni M-aplec în umilinţă, plângând în rugăciuni... Eu stiu c-această vreme nu ţine-o veşnicie : Se va sfârşi odată tot ce-i vremelnicie! Las pana să îmi fugă pe albul filei, azi, Mai şterg lacrima caldă, ce-mi curge pe obraz, Şi scriu tot dorul meu şi tot ce mă apasă Un dor după Isus.. de cer.. un dor de Casă! Mă-ntreb adesea-n taină, de ce-i atâta jale Şi-atâta suferinţă păşind pe a Ta Cale? Şi-atâtea răni în suflet ce-aşteapt-o mângâiere, Şi-o sfântă vindecare, să prindă iar putere... Sunt lacrimi multe, Doamne.. părinţi care îşi plâng Copiii duşi în lume.. durere-n suflet strâng, Sunt boli şi strâmtorare.. se-aud veşti de război... Dar ştim că este vremea să te întorci la noi! Cuvântul vieţii spune că totul va pieri Pământ şi-ntinăciune, atunci când vei veni... Dar chiar de-ar pieri totul, pe noi ne vei lua Când trâmbiţa în ceruri de ştire ne va da! Privim mereu spre ceruri... Doar cerul ne-a rămas O dulce mângâiere.. când suntem în necaz, Durerea când aduce cu lacrime, cântarea. Stăm umiliţi sub cruce,privind prin lacrimi, zarea! Se va sfârşi odată tot ce ne-a frământat... Spre ceruri noi zbura-vom spre Marele Palat. Dar până-n clipa-n care, Tu vei veni la noi, Ne mângâie cuvântul:" Eu sunt mereu cu voi !" 2015
sâmbătă, 31 mai 2025