Din simplitatea visului de vară îmi voi croi caleașcă de argint, Și-n miez de noapte, fără de ocară, Te voi fura cu-al dorului alint. Sub baldachinul stelelor străine ce se rotesc prin negrul abisal, Voi construi cărări briliantine spre matca unui vis fără egal. Sub coviltirul unicei dorințe am să-ți aștern un mas nepământesc Ca liniștea să-ți fure din putințe și să adormi c-un zâmbet îngeresc. Nu te speria de-a murgilor zvâcnire flămânzi de-un tainic zbor de pe pământ, Căci i-am hrănit cu flori și cu iubire ca zborul sa ne fie un descânt. Te scaldă, draga mea, sub așternuturi când visele lovesc suav din bici și ne conduc spre tainice ținuturi pe drumul luminat de licurici. Ai adormit? Dă foc la așternuturi Căci lumea e un gol îndepărtat! Sub zbaterea de ploape și de fluturi am și ajuns în locul fără hat. Privește cum această-nvăluire ce Soarele o prinde în scrisori Ne scaldă cu a lui înșiruire și își ferește Luna de fiori. Ca nimeni să nu prindă a ei stare când se predă sub ploaia de simțiri, Cuprinsă de o crudă remușcare Își șterge din magule fericiri. Dar nu va ști nicicum să își ascundă dorința spre un sor neîmblânzit ce-n fiecare noapte o inundă și îi arată drumul hărăzit. Așa am regasit-o-n miez de noapte sub masca atașată de un nor, Când ne-a rugat, cu negrăite șoapte, Să fie pasager l-al nostru zbor. Dar cum să-i spun c-a ei eternitate e doar un fulg în timpul fără hat? Că-n spațiul gol, bolnav de cavitate, nu va mai fi nimic din al ei stat? Să plâng pentru dorința-i neîmplinită? În lacrimi s-o scufund ca la botez, ca mai apoi, pe propria orbită, micuțul fulg să crească-n al lui crez? Nu am să plâng cu lacrimi fără faimă! Căci ce-ar rămâne dup-al ei plecat? Un cer heliport cuprins de spaimă, lipsit de orice vis înaripat! Așa că tac și taci acum cu mine! Să plângem egoiști doar pentru noi Căci fericirea ce ne aparține se varsă peste toate în șuvoi. Să prindem la caleașca fericirii noi roți de foc spre un comun destin, Să alergăm pe căile iubirii trăind în doi un zbor briliantin. Și de va fi să vină acea dată când vom găsi în ceruri adăpost, Vom regăsi o Lună luminată De Soarele iubirii ce a fost.
sâmbătă, 31 mai 2025