Sub plopii rari apele sună Şi plopii rari vâjâie-n vânt, Iar roata se-nvârte nebună! Eu stau la covată şi cânt, Dar singură nu ştiu ce cânt, Şi-n ochii mei lacrimi s-adună. Aşa-i de-ntuneric afară! Din cer un iad până-n pământ. Eu cânt tot un cântec d-aseară Şi-aşa mi-e de silă să-l cânt, Şi tremur şi n-aş vrea să-l cânt, Şi-l tac, dar nevrând îl cânt iară! O, stânge-te, lampă, te stânge! Că brâul de-ncins mi-a fost lung, Dar brâul meu astăzi mă strânge, La copcii cu greu îl ajung! Aşa de cu greu îl ajung, Şi-n copcii el trupul mi-l frânge! Dormi, mamă, dormi, draga mea mamă, Să nu-ntrebi de ce nu dorm eu! Obrazul ascuns sub năframă E martur păcatului meu. E martur amarului meu: Tu n-ai băgat încă de seamă! Sub plopii rari apele sună, Şi plopii rari vâjâie-n vânt, Scot hohote parcă să-mi spună, În râs, ce nemernică sânt! Ce rea, ce nemernică sânt, Iar apele-mi strigă: Nebună! O, macină grâul mai bine Şi învârte-te, roată, mereu! Că lumea se-nvârte cu mine, Şi vreau, şi eu nu ştiu ce vreau! Ba lasă, că ştiu eu ce vreau: Aş vrea să fiu, roată, supt tine!
sâmbătă, 19 aprilie 2025