FEREASTRA CE-AM ÎNCHIS Se pregătește cerul de furtună, Cuvintele, învălmășite, par Ca norii negri care se adună, Și nu poți pune, ploii, stăvilar. Iar vântul se pornește, crud, să bată Și vorbele mi le aruncă-n geam, Se strânge, într-un colț, iubirea toată S-o protejez... că doar pe ea o am. De teamă să nu-mi spulbere iubirea, Fereastra dinspre suflet o închid, Și-am să veghez, n-am să mă pierd cu firea, Să nu o spargă, iar, un vânt perfid. Căci n-am să las ca o furtună veche Să-mi bată-n geam....tu știi că n-am s-o las, Să lupt cu ea, e floare la ureche Și nu va face, de vreau eu, un pas! O voi trimite-n zări îndepărtate, Sau, și mai bine, în tenebre, jos De unde, eu voi ști că nu mai poate Să își arate rânjetul hidos. Voi apăra, cu orice preț, iubirea Căci, pentru mine, e al vieții foc, E rostul meu, e calea și menirea, Iar viața e miracol, nu e joc. Iubirea mea este iubirea noastră Iar drumul către ea ți l-am deschis, De calea ta-i senină și albastră, Vei bate la fereastra ce-am închis.
sâmbătă, 31 mai 2025