frisoane

mă întreb dacă anul nou
va fi mai deprimant decât
celălalt an nou,
măcar de-ar toropi
răceala asta îndârjită
dintre mine și tine,
răceala dintre noi și centrul fierbinte al
Pământului,
frigul acesta cosmic care îmi ustură fruntea
și-mi clănțăne dinții

nu mai pot calcula cu acuratețe
dacă drumul până la tine e mai lung
decât o ninsoare
sau cât de lată mai poate fi
o depărtare
nici cât de caldă mai e
tristeţea unei îmbrăţişări

nu mai pot estima iubirea în alegorii,
nici emoțiile în frisoane
doar munții aceștia în așteptarea
viscolniței
mă cheamă cumva într-o horă ocultă
cu moartea la mijloc