*pseudonimul morții - erupții din cascada roșului* pentru ceaiul din rouă al unei dimineți reușite ies din corsetul aspru al silabei interstițiul dintre două frunze pictează nuanțe de verde care ard moliile din pleoape am învățat să nu scad voluptățile subtile din murmurul pielii eternitatea se adună ca un balsam în cuanta luminii atingeri mărunte picură sunete în bucla amprentelor undeva pe curbură te ascunzi la vedere ud de însingurare în cheia sol a unei partituri unice n-am să uit mersul pe tăișul simțirii șchiopătez de prea multă libertate și râd stelelor din port-fardul zilei rebele carminul zorilor îmi schimbă codul arterelor cuvântul are contracții sisifice nașterea e un măcel de oglinzi reflexia liberul arbitru cu hățurile tăiate din răni zborul iese mai curat spălat îndelung precum mâinile chirurgilor melodia țese urzeală de aur în burice șapte sorți iau mulajul tălpii strămoșilor vocalele dau drumul aspersoarelor semințele din adâncuri fluidizează piatra o transformă în compost selenar ogorul cuvântului creator mustește de nove sângele nostru se zidește în temple ruguri simfonice sunt poduri sinapselor vieții curajul se mulează pe taina expansiunii ascut bine culorile spărgătoare de gheață între suflete șarpele timpului expiază apoteotic în lucruri și sunete calea lactee umflă sânul tăcerii cuvintele alăptează iubirea până devine majoră când memorează alfabetul galactic al pulsului desparte marea nuanțelor cu toiagul expirului duhul eliberează puterea din limba destinului cine o prinde în năvodul magiei fără să-și bea moartea ca pe-o anafură păcătuiește până nu învăț limbajul curcubeului marin nu mai ascult viscolul din epiderma lumii dirijorul din fosă preia bagheta minunii diapazonul inimii irupe tic tac tac
sâmbătă, 31 mai 2025