O, cum se duce gândul pe căile astrale şi în infimul clipei, ajuns la infinit, destramă karma sorții din mitice pocale la porţi întredeschise pe muchii de cuţit. Nu poate nici lumina vreodată să ajungă acolo unde gândul deja a fost ajuns şi nici trăirea clipei nu poate să se stingă căci tot ce face gândul rămâne nepătruns. Pe ce suport ajunge la marginile lumii? – sau dincolo de margini, în infinitul mic al clipei resimțite, trecând prin toţi atomii ce par a face timpul aproape din nimic? Pe muchii de-ndoială această paradigmă, cu mintea mă împinge, mereu mai hotărât, spre detaşarea calmă de tragica enigmă adusă de-ntrebarea: ce-a fost la început?
sâmbătă, 31 mai 2025