Nu cântă nimeni toamna mai frumos Decât acel ce i-a gustat sublimul, Prin rodul sufletului i-a adus prinos, Iubirea ce i-a-ncununat destinul. Nu plânge nimeni toamna mai duios Decât acel ce i-a sorbit amarul, Atunci când din potirul prețios, Destinului i s-a sfârșit nectarul. Și nu jelește nimeni toamna mai cu dor Decât acel ce ajunge-n iarna vieții, Și-ar învârti ruleta de joc amăgitor Pentru a răscumpăra toți anii tinereții.
sâmbătă, 31 mai 2025