Noi n-am venit în șei călare Pe armăsarii de război N-am mistuit totul în cale Noi am avut un trai greoi Nu am avut nici sclavi, nici sclave Și prin haremuri n-am trecut Un singur dor, și a fost mare Pământul care ne-a ținut Nu am cerut copii, nici aur Și am muncit ca boii-n jug, Să construim pentru ai noștri Și să-i hrănim din propriul plug Nu am mâncat mâncăruri scumpe Și prin dineuri, n-am dansat Mereu am spus că ne ajunge, O pâine, fără gust de sânge Am fost aici peste milenii Și toți pe-aicea au trecut Noi am rămas, muncind asiduu În timp ce alții ne-au vândut Dar am greșit și noi ca alții Nu către ei, ci, către noi Ne-acuză regii din morminte Căci ne-am trădat noi între noi Nici Ștefan nu ne mai ajută Ne-ntreabă Mircea, de hotar Mihai e' mort, trădat de-ai noștri Cuza-i pribeag peste hotar Cine-a sădit în noi trădarea De am uitat și de strămoși Se-ntreabă dacii, toți de-odată Cum de urmașii lor sunt robi Pentru ce moarte pe pământuri De ce-au luptat, și, cu ce scop Să nu ucizi, să respecți legea În timp ce ei ne-au furat tot De ce nu sar din teacă săbii De ce tăcem și plecăm capul Ce sa ales din neamul ăsta Când alții-și umplu din el sacul Nu auzim în patru vânturi Cum plânge, Decebal, săracul Când el lupta să avem zarea Să prețuim neatârnarea Ce suntem noi, cine mai suntem Și cât mai suportăm batjocuri Pribegi prin lume, ne dăm duhul Vânduți ca vitele în târguri.
sâmbătă, 31 mai 2025