goană de vânt

GOANĂ ÎN VÂNT

Prin livezi tac iubiri şi cireşi de amar
şi un scâncet de rai pe-un final de abis,
când te-mbraci cu câmpii de un verde plenar
te doresc printre miei şi zăpezi de cais,

Eu sunt liberul om alergând pe un cal
cu potcoave de lut şi zăbale de crini,
un blestem muribund înhămat vertical,
galopând în genunchi pe-o planetă de spini 

Mă hrănesc cu-amintiri şi beau norii turbaţi,
primăverile-mi sunt scrijelite în brazi
când te vreau printre flori de salcâmi scuturaţi
tot prezentul de ieri mi-e trecutul de azi

Port în gând cicatrici şi tristeţi de copaci
şi pe tine suavă în visul de fragi
şi-ţi sărut rănile risipite- ntre maci
când dispari ca un mit în pădurea de fagi

Azi sunt sânge iar mâine voi fi necuvânt,
străbătând depărtări cu sclipiri de opal,
vorbele-mi sunt o goană de fluturi în vânt,
spulberaţi pe un câmp sub un tropot de cal...