Prea reci apele Cernei, Dar ce minunat că mi-ai rămas caldă. Prea înalte ale Mehedinților creste, Dar ce fericire să te văd Deja în lungul cheilor Și în încleștarea tăcerii. Mi-ai cerut să las apa să șteargă Ce,peste timp,dăltuisem în pietre. Eu,însă scrise sau nu,le culeg Și le azvârl către stele. De unde să îmi cadă pe creștet Când în Peștera Hoților Visând cum asemenea sunt Unui Hercule dintre mulți Topit și turnat dintr-o țeavă de tun. Nu mă înstrăina bucurie, Când încă drumu-i fără sfârșit Minunăție ce mi-ai rămâne caldă În vers și sunet de flută. În culorile toamnei văzută În prea recile ape-ale Cernei. Gelu Radulescu,Ottawa.
miercuri, 16 iulie 2025