Frunză verde de alună! Trece voinicul pe lună Şi codrul voios răsună. Trece hoţul hăulind, Pe cărare coborând, Din frunziş mereu pocnind. Măi voinice, voinicele, Ia-ţi tăişul de plăsele, Pune mâna pe oţele, Că se primblă pe potici Trei desagi de irmilici Şi de galbeni venetici, Iar în urmă-le, călare, Vine-o mândră fată mare, Gătită pe măritare. Ea-i mireasa unui crai Şi se duce cu alai Peste munte, peste plai, Dar copila-i amărâtă C-a să fie despărţită De Moldova mult iubită. Şi în gândurile sale Ea se roagă-amar cu jale Ca să-i iasă-un zmeu în cale… Frunzuliţă de brad mică! Iese hoţul din potică, Singur, vesel, fără frică, Ş-apoi zice: Cale bună! Unde mergeţi împreună, Dragii mei, noaptea pe lună? Decât la curtea crăiască, Mai bine-n lunca hoţească, Lângă-o inimă frăţească. Frunză verde stejărel! Hoţul pleacă sprintenel Cu domniţa lângă el. Iarba creşte-n calea lor Şi domniţa, scump odor, Vesel calcă pe covor.
sâmbătă, 19 aprilie 2025