Tot te oglindești în ochii mei și-ai vrerii și te bucuri că ai crescut mai mare; dai s-alergi ca vântul, prin apusul serii, dar clipa despărțirii în adâncuri doare. Sever privești, obrajii rumeniți de soare și te miri că mama m-a făcut frumos; simți bătaia lunii, indiscretă-n depărtare, că stelele pe boltă s-au lăsat mai jos. Cu mâinile pe umeri și fără amănunte, mă tot privești, asculți susur de frunze; lejer împingi la vale sărutările pe frunte și lași o remușcare, s-alunece pe buze. Tot te oglindești în ochii mei și-ai vrerii și te miri că mama m-a făcut frumos; dai s-alergi ca vântul prin apusul serii, dar aripa ți-e frântă și zbori atât de jos!
sâmbătă, 31 mai 2025