A îmbătrânit și blândul trandafir, Petalele s-au prins în jocul zării, Chiar dacă e gol al vieții lor potir C-un ultim zbor sărută spuma mării. Iar marea-și trăiește cel din urmă val, O liniște funebră se așterne, Doar o picătură-n drumul ei letal Mai udă țărmul vieții mele terne. Se-aștern în flori tăceri încremenite, Iar soarele o rază își alege Să mângâie vechi visuri părăsite Iubirilor, ce n-au rămas intrege. Si în tot acest decor înțepenit Din iarna neagr-a sumbrului meu suflet, O mică floare albă a-mbobocit, E umbra cald-a tristului meu zâmbet. Că-n noi mai simt cum pâlpâie o rază Din vechiul foc ce ne-a-ncalzit odată, E jarul ce-a ținut iubirea trează, Adânc în suflet, bine ancorată. Căprar Florin