IDILĂ

din ciclul '' Versuri pentru Preafrumoasa Doamnă...''

Idilă...

Pe cărarea argintie trece luna înmiresmată
Legănându-şi peste umeri părul ei cel luminos,
Lângă ea duios apare, lin, cu faţa îmbujorată
Soarele plin de iubire, tandru, dulce şi sfios.

Calmă, serioasă, rece, ea mânuţa i-o alungă
Aruncând peste coline doar petalele de vis
Sub bluziţă, ştrengăreşte, nurii-n roze înfloriră
Prin şuvoi de raze calde cu miros de paradis.

Peste văi pădurea saltă ochii verzi de peruzea
Şi-n adânca armonie, tolănit pe cer un nor,
Îşi răsfiră coada lungă cu mătasea roză-n ea
Într-o liniştea firească cu miros de cimbrişor.

Golănaş, cu visu-n  plete şi cu pofta jucăuşă
Soarele o ia de mâna aruncând-o-n dorul său
Şi rotindu-şi ochii veseli, (o icoană de păpuşă)
Zise Luna prin suspine: eu te spun lui tati, zău.

Apoi plecară pe câmpuri; sub cea şură aurie
Când da liliacu-n floare, se jucara mintenaş…
Nouă luni de aşteptare, să văd o minune vie:
Un puiuţ de lună albă cu părul... de îngeraş!

11.09.2015

aceasta poezie este  preluata de la comentariile facute la poezia Adinutei ...'' Petale de vis ''