Orb pe țărmul vieții nu-i știe culoarea dar poate intui forma se izbește mereu de conturul ascuțit strivindu-i palmele alteori de-o linie dreaptă a învățat că linia e o linie moarta nu duce nicăieri arareori întâlnește forme calde curbe ce le poate gusta culoarea îi amintesc de trupul femeii iubite prea repede uitat în negura de dincolo de pleoape ar fi zburat urmându-l aleargă dar se izbește de ciotul unei iluzii zdrobindu-și ultimile simțuri doar inima rămasă întreagă îi șoptește Intră în cerc orbule doar așa vei afla Lumina și calea spre El
sâmbătă, 31 mai 2025