Am pus beteală, globuri și-ngeraşi În bradul meu din casa cu pridvor Și lângă sobă mi-am făcut sălaș, Am adormit și am visat că zbor Luam cu mine tot ce mi-era drag : Îmbrățișarea iernii din copilărie... Din amintiri făceam acum șirag De perle prețioase și-n dar, ție Le așezam acolo sus, în brad. Lipsea totuși ceva din vârful lui : Steluța, care pașii ne-a purtat Pe cărăruia dulce-a dorului. Când m-am trezit, focul trosnea în sobă, Erai acolo. Și, la fel de cald, Mi-ai prins în păr floarea de iris, albă Ca și steluța ce zâmbea din brad.