Îmi este dor!

Departe de tine, mă simt stingherit,

De zâmbetul cald, al viselor reci,

De umbre ce în veci ard pe poteci,

De lutul cel cald ce forma îşi lasă,

Îmi este dor de ai mei,

Îmi este dor de a mea casă.

Sunt singur aici, doar patul cel moale,

Şi albele flori rotunde ce zac

Pe masa de lut, în triste borcane,

Şi scaune rupte, dulapuri ce tac,

Îmi este dor de ai mei,

Îmi este dor şi mi-e drag.

Pereţii sunt reci, iar ţevile sunt moarte,

Pământul duhneşte a mâl, şi argilă,

În inimă îmi bat doar ceasuri de noapte,

Şi steaua cea grea adulmecă în şoapte

Îmi este dor de ai mei,

Îmi este dor de dreptate!`