- Mai fac pe țărmul timpului popas Între ce-a fost și ce-ar putea să fie... Mereu am traversat acest impas, M-am întrebat de câtă poezie Avem nevoie noi sau pentru ce Ne scriem zilnic versuri? Cărei ore Îi datorăm miracolul că e Compusă din lumini multicolore? Dar între ieri și mâine e un pas Pe care-l ignorăm cu gentilețe, Nicicând n-am depășit acest impas Și totuși... nicio umbră de tristețe. - Eu joc ades cu runele șotron Și caut câte-un colț în care piatra Descalță molecula de carbon, Iar poeziei noastre-i află vatra, Izvorul unor inimi de cleștar Și-a ielelor ce ne-au chemat la joacă... Te-admir pe luciul apei și-apoi sar Visând și nu-ntreb niciodată dacă Suntem sortiți să trecem peste ceas Ca veșnicia-n prima ei secundă Găsind mereu o cale în impas De-a face universul să-mi răspundă. Liliana Trif & Ioan Grigoraș