Împleticit de vrajă

- Mă joc ades prin părul tău, minune,
Cu degetele-l pieptăn spre izvor
Și-ascult povestea ta, când curg pe strune
Metafore albastre. Pe picior

Mai zăbovesc o noapte, spre lagună
Împleticit de vrajă mă strecor
Și inima-mi aleargă ca nebună,
Când în adâncul apelor cobor.

Sunt consumat de lavă ca o coală,
Cerneala se aprinde-n foișor,
Eu tremur tot, nu știu pe care scală
Cutremurul din mine să-l măsor.

- Seismele acestor nopţi albastre
Aprind când trec un foc mistuitor,
Cărbuni încinşi sub trupurile noastre
Şi hainele-aruncate pe covor,

Dezordinea din suflete,-ndoiala,
Că până şi săruturile dor,
Obsesia că-mi voi spăsi greşeala
În ziua când voi învăţa să mor

Sub ochii tăi, în braţele dorinţei...
Sunt zilele de-un calm sfâşietor,
Dar nopțile-n adâncul conştiinţei
Pătrunzi flămând, ca visul de uşor.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif