- Deschid fereastra și privesc conturul Pădurii seculare ce te-ascunde Și sper tăcut că poate-ți pierzi condurul Până când noaptea o să mă inunde Să pot găsi o cale spre poiana Cu flori de câmp crescute la-ntâmplare Și-am să te strig în șoaptă: Liliana Oprește-te să-mi faci înc-o favoare, Încalță pantofiorul cu smaralde Și calcă-ncet să nu strivim covorul Pe care luna vine să ne scalde Când îți ating cu buzele piciorul. - Pecetluieşte-mi paşii cu săruturi Că te-am purtat prin roua neatinsă A verilor şi alte începuturi Am inventat poveştilor. Deprinsă Desculță peste pântecul pădurii Am fost de-atunci, de când eram copilă, Dar dacă vrei, de-acum încalţ condurii Făcuţi din stropi smarald de clorofilă, Dar nu cumva te pună necuratul Să uiţi că voi pleca în miez de noapte Ca să revin, frumoasă ca păcatul, Să adunăm din Eden mere coapte. Ioan Grigoraș & Liliana Trif