În împărăția gheții Neaua-i puhavă de lână Și se-mping spre deal nămeții Ca și oile la stână. Iar un vânt împinge-n nouri Și cu pieptul și cu brațe Când cirezile de bouri Măgura vor s-o înalțe. Cerbi argintul și-l arată, Coarnele de diamante Și-n poiana înălțată Trec cu basmele în spate. Se-ntâlnesc cu inorogii Ce-au trecut altă poveste Întrebând fără elogii Pe acolo ce mai este. Le-am pășit pe cărăruie Ce trecea de ochi ferită Doar simțeam cum ea se suie Înspre țara strălucită. Și de gerul de afară Alungat fără de jale Lâng-un rug de primăvară Mă oprii timid din cale. Întrebând de mi-or da voie Să prind fire de căldură Pe-un zmeu vechi de când e Noie C-o lulea-nvechită-n gură. „Da - ia loc!” - îmi spuse simplu Fără răul ce-l citisem (E posibil că și timpul Din furie îi mai stinse). M-am lipit de-o cojocică Ce-o purta pe-un umăr trasă, Iar din stânga un nenică Mă privea cu geana-ntoarsă. I-am zâmbit cum se zâmbește Azi, când se salută oameni... Dar mi-a spus:„De unde ești tu Cu sunarea-ți de arame?!” „Ce să fac? - am spus cuminte - Am venit aici din viața Unde una e în minte Când îți spune alta fața. Și tot omul iar își umple Cu rugină și cu fală Buzunarele de suflet Care inima înșală. Și iubim mai mult în macră Că așa-i după știință Rămânând cu viața acră Fără dor și conștiință...” „Pentru ce?!” - mă-ntreabă-n barbă Un uncheș cât mi ți-i cotul. „Păi așa trăim - în grabă Corcolindu-ne suportul...” „Cum vorbiți dar cu o floare Nu vă ia în inimi frigul?!” „Ce ni-i nouă Lună, Soare Când ne socotim câștigul!!!” „Cum vă împăcați cu plaiul Dacă-aveți atâtea fețe?!” „Izgonit demult e raiul De la mofturile pieții!!!” „Dar Credința cu Iubirea Cum de o păstrați fierbinte?!!” „Noi vedem desăvârșirea Doar în calcule de minte!!!” Tresări în groază sfatul De și-au scuturat odăjdii: „Taci, frăție, că băiatul E din țara deznădejdii!!!” Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025