- M-a pălmuit iubirea cu mâinile curate Cât să-mi aduc-aminte că-n drumul nostru-n doi Am şchiopătat adesea şi slova-n jumătate Am caligrafiat-o din stele şi noroi. M-a înrobit iubirea cu lanţuri de mătase Şi mi-a zdrelit genunchii pe stânci de aşteptări, Când mi-am pierdut răbdarea, pe malurile joase, Din colţul meu de suflet priveam spre depărtări Rugâdu-mă să-ţi fie uşor dacă se poate Pe calea unde timpul se-ntoarce înapoi, Ne-a învelit iubirea-n poeme delicate, Dar nu-mi aduc aminte pe care dintre noi. - M-a sărutat iubirea cu buzele aprinse Ca să-mi aduc-aminte de gura ta mereu, Am savurat în iarnă doar primăveri încinse Împodobind zăpada cu flori din curcubeu, M-ai dezlegat de lanțuri să pot zbura cu tine Şi să-mpletim în noapte veșmânt din fantezii, Am dărâmat trecutul zidind peste ruine Metafore albastre și mii de poezii Gândindu-ne că cerul va mai găsi cuvinte În Edenul din care am fost goniți cândva, Ne-a învelit iubirea în haina ei fierbinte Cu prețul unei lacrimi să-l pot răscumpăra. Liliana Trif & Ioan Grigoraș