ÎNCĂ MAI SIMT PE BUZE... Încă mai simt pe buze, arsura gurii tale Şi simt o nefirească şi tainică dorinţă Să mă ascund departe, în lumi atemporale Şi-apoi să-ţi jur pe stele iubire şi credinţă Simţind încă pe buze, arsura gurii tale Duioasă şi fierbinte atingere cu cerul Din nopţile în care te-am plămădit crăiasă A nemuririi mele. Stăpânul, temnicerul, Eşti tu, fantasmă dulce, eşti tu, cea mai frumoasă, Duioasă şi fierbinte atingere cu cerul. Sclipire de luceafăr pe-a vieţii mele cale, Mi-ai răsturnat deodată întreaga existenţă. Plătesc cu nepăsare păcate ancestrale, Dorind nemărginită această penitenţă, Sclipire de luceafăr, pe-a vieţii mele cale. În noaptea dintre aştrii, când mă cuprinde gerul, Îmi caut un refugiu în gânduri nerostite, Sunt mai presus de Cresus, căci tu eşti giuvaerul, Iar clipele departe de tine sunt cumplite În noaptea dintre aştrii, când mă cuprinde gerul. Încă mai simt pe buze arsura gurii tale, Duioasă şi fierbinte atingere cu cerul. Sclipire de luceafăr pe-a vieţii mele cale, În noaptea dintre aştrii, când mă cuprinde gerul, Încă mai simt pe buze, arsura gurii tale.