Scuturată este zarea de-a chindiei frământare, iar amurgul tropăiește în al cerului regat așteptând c-al nopții pinten să-l îndemne la scăpare spre nedumerita lume de a zilei abdicat. Maiestos se plimbă murgul pe a cerului alee și își prinde de potcoave stropi de nouri rozalii, Purpura îi e galopul în secreta odisee unind ziua obosită cu-ale nopții năvârlii. Potcovit cu roua nopții se porneste iar amurgul să strabat-a lumii vatră mărginind al nopții dar și deschide porți de stele printre cale Demiurgul își trimite taina nopții să-și prezinte al ei har. Pe un tobogan de stele se coboara împărateasa să asculte jurăminte și prea tainice iubiri atunci când amorul tandru, lin își mângâie aleasa cu speranțe regăsite doar în suflete de miri. Foșnetul de așezare pe a lumii bătătură se aude până-n ceruri și deșteaptă zeități ce-și deschid fișete-n stele să preia sub semnătură ale omenirii vise din bordeie sau cetăți. Unii își doresc avere, câtă prind în a lor minte și înalță incantații, rugăciuni și promisiuni, Iar la schimb își vând coloana, îndoiți în oseminte se vor apleca o viață să culeagă viziuni. Cum a lor majoritate nimeni nu o mai contestă, că dorința bogăției este cât un Univers, Zeii le-au deschis fișetul într-o gaură celestă ce cuprinde-a lor dorință și al banului revers. Doar la unele petreceri zeii uită că nectarul își arat-a lui putere în idei și bujorei și atunci, în vraja clipei, spre cereri aruncă darul cu a banului avere împlinind vreo două, trei. Celelalte stau în tomuri sufocate-n așteptare și fișetul lor devine, zi cu zi, neîncăpător, Iar când viața-n oseminte își dă ultima suflare ele vor râmane semnul unui vis distrugător. Alții își doresc iubire și-ale inimii merinde să fie pe masa vieții așezate rând pe rând- un festin de trupuri calde, de păcate suferinde, Să le fie traiul vieții doar o flacără arzând. Zeii le ascultă ruga și a lor căutătură se scufundă-n ironia unui zâmbet amăriu Ei sunt cei ce-au dat în lume dragostea drept sinecură, Omului să-i ia puterea de a fi un spirit viu. Zeii văd c-a lumii gloată e cuprinsă de dorințe într-un nor de energie rotit de-al iubirii vânt și decid să-i dea fișetul unui cerc de suferințe- un inel ce cu-a lui vrajă leagă Luna de Pământ. Dar în adâcimea nopții nimeni nu va înțelege cum alearg-a mea dorință spre al lumii Absolut, unde-a zeilor putere forță nu are de-a merge să le duc-a lor dorință într-un ceresc convolut. Acolo pășesc prin ziua care vine dupa ziuă căci al nopții întuneric dominat e de-al meu gând E un zgomot ce răsună dintr-a nemuririi piuă și mă poartă pe-a lui vrajă spre al meu unic intrând. Acolo voi sta în vraja unor visuri împlinite de a mea voință vie și de-al meu păcat lumesc, Căci păstra-voi pe vecie clipele ce-au fost urzite să te simt Umanitate și să-ti spun cât te iubesc!
sâmbătă, 31 mai 2025